Cum motivăm copiii fără recompense și pedepse?


A fi părinte perfect este o iluzie, pentru că nu există părinte ideal și nici copil ideal. Faptul de a fi părinte ne oferă numeroase ocazii în care ne trezim în mijlocul unei lupte dintre minte și inimă, ceea ce face creșterea unui copil asemănătoare cu mersul pe sârmă sau ne aflăm tot timpul în acel echilibru instabil foarte caracteristic inclusiv fiziologiei umane. Un singur răspuns prost ales poate face spiritul copilului să se contracte, în vreme ce comentariul potrivit îl poate face să se avânte. În fiecare moment avem de ales între a construi sau a nărui, între a crește sau a îngheța. Adriana Boroș ne va purta într-o discuție legată de acțiunile care dau sau frâng aripi în rela

”Omul, în esența lui, este bun. Un copil vine pe lume cu tot ceea ce are nevoie pentru a crește și a deveni omul menit să fie. Rolul nostru ca părinți este să îl însoțim în acest drum al descoperirii de sine și a creșterii intelectuale, pentru a crește un OM echilibrat.
Când ești părinte, e esențial să conștientizezi că nu crești un miniEu, ci un spirit care pulsează cu propria lui semnătură. De aceea este foarte important să facem distincție între cine suntem noi și cine sunt copiii. Copiii nu sunt ceva ce putem poseda sau deține în vreun fel. Când știm acest lucru în adâncul sufletului nostru, ne ajustăm felul în care îi creștem la nevoile lor, în loc să îi modelăm să se potrivească nevoilor noastre.

Dacă în primele luni de viață suntem foarte axați pe ceea ce avem de făcut la moment, pe ocrotirea copilului și acceptarea noii noastre vieți, lucrurile se schimba cu cât copilul crește și devine activ în mediul nostru. Datorită unor idei preconcepute, a unor modele învățate sau trăite, reacțiile noastre la comportamentele copiilor diferă de la o vârstă la altă și de la un moment la altul. Câteodată ne este mai ușor să gestionăm ceea ce se întâmplă, câteodată este mai greu si ceea ce facem nu ajută deloc copilul să se dezvolte armonios.

Educația, așa cum o știm noi, pornește de la niște premize clare. Suportând consecințele acțiunilor noastre, învățăm ce este bine si ce este rău.

Vă invit să răspundem la câteva întrebări care sunt în mintea tuturor părinților și răspunsul la ele de cele mai multe ori este în interiorul nostru.

  • Consecințele acțiunilor trebuie să fie aplicate de persoane din exterior sau sunt urmări logice ale faptelor (principul cauza – efect)?
  • Copilul poate să crească un adult responsabil fără pedepse și fără recompense?
  • Trebuie să fim noi cei care le arătăm consecințele acțiunilor lor sau acestea trebuie să rezulte din urmările faptelor?

Experiența mea în lucrul cu părinții mi-a arătat că acest crez al pedepselor este cel mai internalizat mit pe care îl avem. Deoarece tot ceea ce ne înconjoară se bazează pe acest sistem de pedeapsă și recompensare, pe frică și motivare externă și este extrem de dificil să găsim tehnici de relaționare care să nu le implice. Însă lucrurile nu stau chiar așa!

 

Oameni mici și mari
netopia netopia netopia
Vrei să fii la curent cu evenimentele noastre? Înscrie-te la newsletter!

Oameni mici și mari - 2019 | Developed by Bluzz Version